Priveam foaia goală și, deși îmi vorbise de o oră despre ce își dorește să facă, totul părea amestecat. Îi dădusem foaia să scrie ceva, să deseneze, să facă orice, numai să înțelegem cu ce pornim și ce-și dorea cu adevărat.
„M-am blocat. Nu am claritate. Știu multe, dar nu am o ordine.”
Încerca din priviri să mă convingă că știe.
O venă a capului aproape stătea să explodeze.
Am luat pixul și i-am pus un punct pe foaie.
„Punctul ăsta ești tu.” Vena s-a umflat instant mai tare.
„Uite, de aici începem.”, am desenat eu apoi un pătrat în jurul punctului.
„Vezi, punctul abia respiră.”, iar ochii nu se desprindeau de la acel punct. Am luat pagina și am rupt punctul mic și i l-am pus în față. Vena s-a umflat rău.
„Ăsta ești tu. Cam asta este ce eu am auzit de la tine. Ce zici să facem cu restul foii, o aruncăm? Aici era visul tău.”
Sunt convinsă că există un „supărător de visuri” care iese de acolo și ne convinge că nu putem face lucrurile pe care dorim de o viață să le facem. Auzisem cuvântul „trebuie” de atâtea ori în ultima oră că era musai să găsesc o cale să ne antrenăm creierul să împingă împotriva acestui supărător de suflete.
„Nu, nu, n-o rupe. Ai înnebunit? Aici e visul meu.”
Oare care era mai nebun? Eu care îi pusesem un punct în față sau el care ținea cu dinții de o foaie albă?
Ruperea modelului de gândire este cel mai valoros lucru pe care îl face un mentor. Ne antrenează creierul să rezolve probleme, folosind instrumentele și oamenii din cutiile noastre de instrumente și evaluându-ne datoriile, sumele din cont și copleșirea din agenda zilnică a facturilor de plată și drumurilor zilnice de onorat. Ce rămâne? Mărunțișul zilei. Nicio șansă pentru visul nostru.
„Atunci măcar s-o mototolim zic, dacă nu o rupem. Să facem ceva cu ea. S-o punem la treabă. O grămadă de foi albe, visul dezordonat, lucruri începute și nefinalizate nu ne-ajută. Hai s-o aruncăm la coș!”
„N-o aruncăm.”
„Uite ce-ți propun. Reluăm ceea ce mi-ai spus și lucrăm cu foaia asta albă, visul tău. Ești de acord?” A dat aprobator din cap, iar vena se mai dezumflase.
„Pe măsură ce discutăm, este nevoie să decizi. Când decizi, rupi o bucățică de hârtie, așa cum am făcut eu punctul din fața ta. Dacă ceea ce spui decizi să faci acum, atunci vei rupe de la începutul paginii. Dacă o să faci mai târziu, rupi de la sfârșitul paginii. Ai înțeles?”
Înțelesese. Am reluat discuția și îi puneam întrebările de coaching financiar, astfel încât rupea pătrățel după pătrățel de la începutul paginii. Omul meu era ocupat. Ocupat cu convingeri toxice ce îi omorau visul.
Pe măsură ce rupea și se apropia de sfârșitul paginii, începea să se agite, semn că realiza că ceva îi lipsea acum. Stătea cu un petec mic de hârtie în mână și nu îi convenea.
„Aș vrea să rup o bucată de la început.”
„Păi de ce? Că am ajuns la visul tău și mai ai bucata de la sfârșitul paginii. Ești la pensie, nu acolo ai ajuns?”
„Acolo am ajuns.” Era pentru prima dată când era limpede, luminos, clar. Vena se dezumflase.
I-am întins bucățile de hârtie.
„Uite bucățile tale. Tu ești unicul care le poți așeza în ordinea pe care ți-o dorești cu adevărat.”
Priveam cum așeza bucățile de hârtie și cum aproape îmi povestea ceea ce urma să facă. Era clar. Începea execuția.
Asta face un mentor, un coach, un antrenor în contul în vieții.
Te ajută să plantezi semințe pentru a descoperi cât de multe posibilități ai chiar acum.
Când ne antrenăm gândirea, chiar pornind de la convingerile noastre limitative … unele atât de ascunse, dar mortale pentru ceea ce dorim să fim, să facem, să avem și să dăruim, nouă și celor pe care îi iubim, începe execuția pentru că avem claritatea locului în care suntem și a celui unde chiar putem să ajunge. De data asta, chiar pare real.
Te încurajez să faci acest exercițiu și, ba mai mult, să descarci „Ghidul 7 convingeri limitative despre bani și cum să le depășești în drumul către libertate financiară”.
Pornește de acolo. Apoi, pune un punct, rupe-l de acolo și, pe foaia albă rămasă, construiește-ți visul, bucată cu bucată.
Dă-mi un semn și spune-mi ce ai descoperit.
Sunt aici atât cât ai nevoie și puțin mai mult.
Plantează semințe!
Mirela
