Am ars o săptămână în Retreat Blazon BLP 2022 la Baia de Fier.
Am fost coach pentru o grupă minunată în această comunitate.
Nu este orice comunitate, este comunitatea în care eu m-am făcut mare, aici am crescut și am prins rădăcini. În Big Life Project (BLP), am descoperit ce înseamnă autenticul dezvoltării personale. Am citit mult, am studiat și mai mult, am ascultat o singură voce, Mugurel Stan, coach-ul meu de vreo 6 ani, poate și mai bine.
Coach-ul care m-a format, sesiune de sesiune, grupă după grupă. Recunosc, răbdarea lui a fost pusă de multe ori la grea încercare de perseverența mea de a-mi găsi calea. Habar nu aveam ce caut … tot ce știam era că nu eram pe drumul meu. Am găsit-o. Apoi m-am format ca și coach în Școala BLP, m-am acreditat, iar când el mi-a spus „Hai sus!”, m-am dus.
Într-o sesiune de coaching, din multele avute împreună, m-a ajutat să-mi descopăr drumul. Rostul și metafora vieții și i-am spus scurt „Contul Vieții”. Eu am devenit astfel, cum altfel decât … Antrenor în Contul Vieții.
E clar pentru mine, orice am face, totul pornește de la rădăcini și, în această comunitate, se află rădăcinile mele. Aici am crescut ca om și m-am format ca și antrenor în contul vieții. Aveam ceva antrenament, vreo 20 de ani, numai că aici am învățat prima dată cum pot să-i ajut și eu pe oameni mai mult să-și descopere visul, ajutându-mă prima dată pe mine însămi.
Și anul acesta am fost coach principal în Retreat „Blazonul de familie”. Asta după ce anul trecut, am parcurs cu o altă grupă „Calea Regală”. Avem nevoie să ne hrănim și să vizităm cât putem de mult acele celule de recunoaștere a ceea ce înseamnă abundență și prosperitate. O onoare și o bucurie, mai ales când e vorba cu adevărat despre rădăcini.
Ce mi-aș fi putut dori mai mult?
Eu? Cine mă știe, mă aude des spunând „Plantează semințe!”
Și am plantat …
Eram copil și mergeam în Oltenia la bunica.
Bunica îmi cumpărase o felie de parizer, doar una. Atât avusese bani.
O albină m-a înțepat și am scăpat felia de parizer în țărână.
A venit fuga spre mine … și am întins brațele către ea. A ridicat felia din țărână, a spălat-o la citura fântânii și mi-a spus să fiu mai atentă. Apoi, și-a văzut de drum. Am suferit crunt. Nu că m-a certat, ci pentru că nu m-a întrebat nici măcar cum mă simt, să mă ia în brațe nici pomeneală.
Mulți ani am crezut că rădăcinile mele erau înfipte într-o felie de parizer căzută în țărână.
O combinație între sărăcie și lipsa de iubire în scurtele mele drumuri la țară … la bunici. Nu mi-am bătut capul. Nu era timpul, nu era momentul, nu aveam de ce. Acum s-a copt. Și zic eu că nu se coace oricum așa de unul singur. Eu așa simt … s-a copt prin ceea ce noi toți am pus împreună acolo.
Oameni, mediu, emoție, dar și toți anii ăștia în care ne-am pregătit continuu, nu ne-am oprit. Am căutat să învățam de la cei mai buni. Ba mai mult, am decis să ne însoțim de cei mai buni. Să ne punem resursele împreună pentru un scop mult mai mare.
E nevoie să creștem împreună dincolo de coperțile cărților, e nevoie să cântăm, să râdem chiar și când doare.
La 35 de ani, bunica vânduse boii, dar prea târziu ca să-și salveze soțul bolnav. O femeie puternică care s-a luptat doar să supraviețuim și nu era puțin în vremurile, condițiile și circumstanțele de atunci. Când am aflat, mare fiind, a durut tare.
Creșterea adesea doare. Ne doare să ieșim din zona familiară, ne scoate din zona de confort. Abia când începem să ne uităm la rădăcini, abia atunci înțelegem cât suntem de puternici și cât de autentici creștem. Începem să recondiționăm lada de zestre a bunici, unii dintre noi chiar casa în care bunica nu ne lăsa să intrăm să nu deranjăm odaia cu lucruri bune … de la stradă.
Am bătut zilele astea imaginar la ușa odăii de la drum unde bunica nu mă lăsa să intru.
Mi-am descoperit chiar și rădăcinile obiceiurilor financiare păstrate parcă în cutia de zestre a bunicii, strânse între colțurile batistei pe care o desfăcea rar să ne dea să ne mai luăm o bomboană de Paște. Am descoperit de ce siguranța financiară a fost focus maxim în viața mea mulți, mulți ani și cum o felie de parizer m-a făcut să sufăr suficient de tare ca să plec de acolo și să decid că voi opri asta și nu o voi duce mai departe generațiilor viitoare.
Modul în care alegem să gândim despre siguranță, sărăcie, abundență și prosperitate la mine s-a învârtit mulți ani în țărână. Am ieșit definitiv de acolo, am spus gata, voi aduce valoare oamenilor și îi voi ajuta și eu, la rândul meu, cât pot de mult și puțin mai mult atunci când nu mai pot.
M-au păcălit … cu o felie de parizer.
Acum știu autentic că fără rădăcinile mele și acea felie de parizer căzută în țărână, eu nu aș fi fost cine sunt astăzi.
Pe scurt … sunt Antrenor în Contul Vieții.
Eu sunt sămânța ce trezește răsăritul proiectelor tale!
Plantează semințe!
P.S. Am scris despre 3 mituri despre prosperitate aici. Poți să descarci gratuit materialul sau poți intra direct in programul meu de mentorare Program de mentoring pentru libertate financiară.
