Probabil ți se întâmplă și ție să stai de vorbă cu oameni și să-ți dea așa…aruncat o vorbă atât de mare că, efectiv, să-ți vină să-ți tragi două palme.
Mie da. Mai ales că iubesc să stau de vorbă cu oameni. Acum…atât experiența, cât și drumul parcurs de 25 de ani ca antreprenor și mentor în industria financiară mi-au arătat adesea ca oamenii spun uneori lucruri complicat de simple, dar dacă te așezi să le gândești sunt extrem, extrem de valoroase.
Zilele trecute o persoană din grupul comunității mele Money&Me a postat un filmuleț de la o emisiune de divertisment din America unde veneau oamenii să-și arate talentele. Un filmuleț valoros pentru lecțiile din spate. O tânără bolnavă de cancer a avut acolo un cântec remarcabil. Nu doar că nu avem de ce să așteptăm ca să ne „pice”, ci că este în ordine să fim rătăciți pentru că unii dintre noi suntem pierduți. Adică este ok să avem momente de neclaritate.
Uite chiar îmi doresc să-ți transmit acest concept sub forma unor lecții pentru că am văzut rezultatele celor cu care am lucrat și sunt lecții extrem de valoroase pe parcursul nostru în viață indiferent că vorbim de viața personală, profesională, spirituală sau financiară.
Așa și eu. Mă simțeam valoroasă, dar aveam momente în care mă simțeam extrem de rătăcită. Descoperisem că sunt într-o meserie pe care alții și-au dorit-o pentru mine, făceam curs după curs, program după program, citeam ca înecata doar, doar-doar o să-mi găsesc și eu calea mea. Eram stresată pentru că trecuseră câțiva ani și, efectiv, nu vedeam luminița de la capătul tunelului. Mă trezeam în fiecare zi și intram în ritmul zilnic și seara eram fără energie și dezamăgită că nici în acea zi nu găsisem nimic pentru mine. Eram așa într-o așteptare. Cumva eu așteptam să-mi „pice de undeva” și că stau să mă gândesc acum, gândul că asta trebuie să fac să stau și să aștept să vină spre mine nu numai că m-a condus mulți ani, ci a fost strategia mea. Numai că așa ceva nu se întâmplă de obicei …
Acum când scriu aceste rânduri, deși atunci nu am realizat, conștientizez modelul învățat în casă, de la tata. De câte ori aveam vreo inițiativă, mereu era înfrânată de tata spunându-mi că nu e momentul potrivit și să stau liniștită să aștept că atunci când o să fie o să „pice”.
Țin minte chiar că aveam momente în care mă așezam fizic sub un copac și așteptam să pice. Uneori chiar primeam în cap câte un măr bolnav și plin de viermi care cu siguranță nu se mai putea ține pe creangă, dar nici pe departe nu era ceea ce eu îmi doream.
Lecția?
- Lecția plafonării. Vine mascată în indecizie, dar și prin acel sentiment că tu aștepți să primești și altcineva este responsabil să ofere. Numai că atunci când oferi și apoi primești, ai spart plafonul!
- Lecția rătăcirii. Este în ordine să fii rătăcit. Este neplăcut, dar avem nevoie ca oameni să sărbătorim astfel de momente de rătăcire pentru că astfel de momente ne ajută să descoperim elemente noi pe măsură ce vom înainta. Dacă suntem rătăciți, sărbătorește! Avansezi.
- Lecția pierderii. Dacă am înțeles că este normal să ne mai rătăcim pe parcurs, atunci înțelegem că nu suntem pierduți, ci că suntem în proces natural și normal de a schimba un lucru mic cu un lucru mai mare ca, mai apoi, să te rătăcești iar pentru a schimba un lucru mare cu un lucru și mai mare.
Lucrez cu oameni în Programul de mentoring pentru libertate financiară și am văzut că atunci când începem să ne dezvoltăm într-o arie a vieții noastre, spre exemplu în zona financiară, ajungem într-un punct în care ne simțim pierduți și adesea ne simțim neclari fiind foarte stăpâni pe ceea ce NU ne dorim.
Tocmai de aceea am scris acest mesaj pentru voi pentru a vă asigura că este absolut normal să fie așa și să avem astfel de momente de neclaritate. Astfel de momente ne reamintesc că suntem pe drumul corect. Este nevoie să conștientizăm și să marcăm acest moment. Să sărbătorim. Pentru ca, mai apoi, să descoperim noi elemente pe măsură ce avansăm.
Bucură-te de proces!
Deci…
*Oferim necondiționat. Nu așteptăm să ne „pice” ca să trecem de zona de plafonare.
*Apoi vom ajunge într-o zonă nefamiliară, zona de disconfort și e normal să ne simțim rătăciți acolo. Este cel mai bun semn că avansăm!
*Ne bucurăm de proces! Nu suntem pierduți, doar rătăciți pentru că avansăm.
Noi asta facem în Programul de mentoring pentru libertate financiară săptămânal. Am înțeles că este normal să ne mai rătăcim și că nu suntem nicicum pierduți. Suntem în proces și cei de acolo au acces săptămânal la astfel de lecții și bilunar îmi pot adresa întrebări de mentorare.
Te aștept și pe tine să ne bucurăm de proces.
Plantează semințe!
Mirela
