În ultimele două blog-uri, am vorbit despre decizie și bolovani, despre început și continuare și poți să începi prin a citi De ce să încep o afacere acum? și De ce să continui o afacere acum?
A treia parte din seria „3 momente în care am stat ceva acolo” continuă.
De ce să reîncep o afacere acum?
-Hei! Se aude acolo?
Plecasem de la o întâlnire grea, lucrasem intens toată ziua cu o echipă mare pe un proiect de câteva zeci de milioane de euro. Mă urcasem la volanul mașinii și ai să râzi, știu asta … dar asta este, prima iubire nu se uită. Mâncam două eugenii ce erau în portiera de la ușa. Aveam un drum de câteva ore până acasă și eram extrem de bucuroasă pentru că veneau sărbătorile.
Era 22 decembrie și plecam spre casă.
-Hei! Se aude acolo?
În oglinda retrovizoare, vedeam un bărbat care dădea din mâini și făcea gesturi disperate. Asta în timp ce eu dădeam cu spatele. M-am speriat, am crezut ca am călcat pe cineva, că am lovit ceva … Doamne, am frânat brusc!
Am coborât, lăsând mașina cu motorul pornit și portiera deschisă cu sufletul la gură să văd ce-am făcut. Am dat roată mașinii. Nimic. Omul se văicărea lângă mine.
-Să nu mai faceți asta! Mi-am pierdut locul de muncă, acum de sărbători!
Mi s-au tăiat picioarele … ce făcusem? Nu priceam nimic. Cine, ce, de ce?
-Dumneavoastră….da! Da, cu dumneavoastră vorbesc! Se aude?
Când am auzit acel „Se aude?”, imediat mi-am activat celulele de recunoaștere din acele nopți și multe asemenea nopți ce au urmat de-a lungul timpului.
Știam drumul lui „se aude?”, „nu se-aude?” și alte asemenea și, chiar și așa, încă simțeam un gol în stomac. Cumva așteptam să văd acum care mai este perspectiva lui „se aude” și eram cumva liniștită că nu călcasem pe nimeni cu mașina. Restul nu părea să fie ceva ce nu aș fi putut gestiona acum, cu mintea antrenată de 25 de ani de la acele momente.
-Doamnă, eu vă știu, vă respect, și asta mă împiedică să nu vă spun mai multe acuma pentru ce ați făcut. V-am așteptat special, ați stat mai mult decât de obicei, dar trebuie să mă ajutați, mi-am pierdut serviciul din cauza dumneavoastră. Cum mă duc eu acum acasă la familie acum, doamnă? Acum de sărbători v-ați găsit?
Nedumerită între perspectiva de respect și privirea omului care aproape că îi venea să mă ia la palme, am deschis în final gura.
-Ce-am făcut?
-Unde v-am spus eu să parcați și unde ați parcat dumneavoastră, doamnă? Păi, de ce? De ce nu ați parcat, doamnă, unde v-am spus eu? îmi spuse omul cu lacrimi în ochi.
Așa era. Îmi spusese să parchez într-un loc, parcasem acolo, dar fiind un loc foarte strâmt și după multe manevre, mi-am dat seama că de intrat, intru, dar din mașină nu am cum să mă dau jos pe nicio parte, așa că am mers înainte și am parcat în față unde era parcarea goală.
Loc liber, dar în fapt, am parcat pe locul unui proprietar, iar proprietarul supărat a făcut plângere la firma de pază și conform regulamentului de funcționare a parcării, omului i s-a desfăcut contractul de muncă. Pfffffff….
– Mergeți dumneavoastră, doamnă, mergeți dumneavoastră, vă spun eu unde. Trebuie să vă asumați, sunteți singura vinovată. Bine… și eu sunt că nu am fost atent să văd ce faceți, doamnă. Mama ei de șoferie, doamnă, de ce nu ați parcat unde v-am spus eu? Tot drumul până la ușa apartamentului, omul asta mi-a spus.
Am sunat la ușa proprietarului și m-am explicat cum am putut mai bine că eu am greșit și nu am parcat unde mi-a fost indicat și n-am putut și n-am văzut și, și … am început să-i explic proprietarului, rugându-l să-și reconsidere plângerea ca omul să-și redobândească serviciul. Abia când am terminat ce aveam de spus, am auzit colindele din casa lui și băiețelul care aștepta nerăbdător să-și ia tatăl, probabil, să se întoarcă la joacă.
-Bine, doamnă, am înțeles. Îmi retrag plângerea, aveți noroc că sunt sărbătorile. Spuneți-i omului să stea liniștit. Eu am plătit un loc de parcare și e rău când nu ai loc unde să cobori.
În drum spre casă, mă gândeam la această experiență, de această dată din perspectiva învățării. Și să știi că sunt greșeli colosale într-o afacere. Dacă le faci, te poate costa locul de muncă sau afacerea, adică banii.
- Exact așa facem și cu banii noștri. Îi parcăm din buzunarul vizitatorului în buzunarul proprietarului și confundăm afacerea cu buzunarul personal.
- Creăm sisteme peste sisteme, procese, proceduri, adică parcări, în care există reguli scrise foarte clar și le încălcăm. În plus, punem și un șef să le urmărească, care le urmărește parțial și observăm asta, așa că decidem să angajăm alt șef care să-l verifice pe primul șef. Bani pentru bani, afacerea ni se blochează și nu înțelegem de ce.
- Ne punem resursele acolo unde găsim un loc liber și nu unde le este locul și rămân neproductive în termene mari de încasare și depozitare și nu înțelegem unde sunt banii și unde s-au dus.
Ce facem când nu avem loc să coborâm?
Mergem mai departe.
________________________________________________________________________
Săptămâna viitoare te astept cu alte de ce-uri, asa ca nu rata blogul săptămânal! Și nu uita! Înscrie-te la newsletter pentru a primi blogul săptămânal și un bonus special: Strategia „7 strategii prin care poți prelua controlul asupra educației financiare”.
Pentru cei hotărâți, te aștept direct în Programul de mentoring pentru libertate financiară.
