Săptămâna trecută am vorbit despre „De ce să începi o afacere acum?” și poți citi blogul aici. În fapt, îți recomand să începi de acolo, pentru că acum continuăm.
Al doilea moment în care am stat ceva acolo … a fost momentul BOLOVANului.
Cred că, în fapt, bolovanul vine și el la rândul lui cu 3 momente:
- momentul în care te duci așa ca bolovanul și dai cu capul singur în bolovan;
- momentul în care simți cum bolovanul vine peste tine;
- și momentul în care decizi ferm să împingi bolovanul.
„Adică cum? Nu te angajezi? Cine o să aibă grijă de tine? Mor cu grija ta că te duci tu așa să dai cu capul și când te lovești, de tine cine o să aibă grijă?”
Așa erau discuțiile cu bunica din partea mamei de la țară.
O femeie simplă care toată viața a muncit câmpul, văduvă, singură. Știa ea ce zice.
– Păi când vine una, vin toate și banii se scurg printre degete, ascultă tu aici la mine că nu spun povești.
Bunica, în toată copilăria mi-a spus multe povești, așa cum fac bunicii. Acum voia să înțeleg că e treabă serioasă și nu stăm la povești. Râdeam! Era la început, aveam curaj, energie, timp și luasem decizia fermă de a face asta acum. Nu aveam bani, dar nu era un lucru care să mă oprească.
-Dar ce să spun, că dacă muncești mult și din greu, reușești. Dar tot nu știu cine o să aibă grijă de tine așa fără pensie de la colectiv.
Bunica muncise mult la colectiv și avea banii legați în batistă, lângă bomboane. Cum necum, îi ajungeau mereu să ne dea și nouă, nepoților din ei. Dezlega cele 2 noduri de la batista și, cu așa o bucurie, ne dădea la fiecare.
Dădusem cu capul de bolovan. Începusem afacerea și mergea bine. Aveam lucrări și nu le mai puteam cuprinde, așa ca am luat un birou și primul angajat. Nu știam că un birou și un angajat vin cu atât de multe: chirie, curent, apă, curățenie, calculatoare, rechizite, birou, scaun pe care trebuia și să le plătești, dar și să te ocupi să le cumperi și să funcționeze. Apoi angajatul, salariul, taxele, pregătirea, verificarea, învățarea, înțelegerea, ascultarea, comunicarea, relațiile, creșterea. Era noapte, era târziu. Am stins becul să plec spre casă. Ploua! În becul de afară se vedea ploaia. De astă dată, nu eram afară, eram înăuntru și priveam la ploaie în becul de afară și, cu toate astea, încă simțeam ploaia rece din noaptea în care luasem decizia fermă de a-mi face propria firmă. Eram acolo, la firmă, la propria mea firmă. Singura diferență era ca acum eram înăuntru și nu doar că tot eu stingeam ultima lumina, ci eu plăteam și facturile.
Era momentul de care îmi spusese bunica că atunci când vine una, vin toate. Îmi rămâneau mai puțini bani decât atunci când eram angajat. Simțeam cum bolovanul vine peste mine.
Acum aveam eugenii și pe birou, în geantă, în sertare, peste tot. Aveam locul meu, biroul meu și în toate colțurile, eugenii. Foșnetul eugeniei deschise era singurul zgomot ce spărgea întunericul.
Și după 25 de ani și lucrul cu mii de antreprenori și oameni care își doresc mai mult în contul vieții lor, știu că toți trecem prin această vale a plângerii. Stăm și ne dăm cu capul acolo cât putem de mult în încercarea de a opri bolovanul care are legea lui, vine la vale. Și chiar dacă pe tot parcursul proiectelor noastre avem și văi, și dealuri, și munți, este important să ne găsim propriul de ce. De ce să continuăm?
Mulți renunță. Statisticile spun ca 9 din 10 în primii 5 ani renunță. Am văzut asta în practică. Atunci nu știam. În fapt, nu știam multe. Eu făceam și apoi știam. Eu dădeam cu capul și apoi învățam că acolo nu e loc de dat cu capul. Cam așa mi-am scris contul vieții în antreprenoriat.
Nu știu cât am stat privind la acel bec, au fost multe nopți. Uneori ploua, alteori nu. Mă învârteam în cerc, încercând să nu fiu doborâtă de bolovani. Convingerile mele din copilărie legate de bani dădeau și ele năvală, veneau pe toate căile așa cum spunea bunica: când vine una, vin toate.
De ce să continui?
Seară de seară, mă întrebam în timp ce mâncam eugenii.
Răspunsuri de tipul „Pentru că pot.” sau „Pentru că merit” … nici măcar în reclame nu erau în timpurile acelea. În mintea mea, nici atât. Am stat mult și m-am uitat la toate lipsurile mele. Am stat mult și m-am uitat la tot ceea ce nu știu. Nu știam să fac multe și nici nu știam tot ce nu știam că ar fi nevoie să fac. Am stat mult și m-am uitat la contul bancar cum scădea de parcă era o gaură în el. Și în analizele mele nocturne, că ziua munceam cu 4 mâini și nu era loc de gândit, seară de seară mă tot gândeam cum să bag bolovanul în gaură ca să opresc banii să nu se mai scurgă printre degete, așa cum spunea bunica, adică din cont.
Câte analize de profitabilitate, de randament, de eficiență, de productivitate. Le tot calculam cu cartea în față, erau niște procente și nu știam ce să fac cu ele. Calculam, calculam și tot încercam să găsesc o relație între toate aceste numere, un sistem…ceva care să mă ajute cu banii, să-mi rezolve această nouă relație cu banii.
Cum să fac să-mi îmbunătățesc relația cu banii?
Declanșatorul.
Am conștientizat că eu am avut dintotdeauna o relație bună cu banii, încă din clasa a XI-a. Nu făceam eu mulți bani, dar făceam cât aveam nevoie, chiar mai mulți decât nevoile mele din acele momente.
Acum erau alte nevoi, dar știam că eu am avut dintotdeauna o relație bună cu banii și că voi găsi calea prin care să o fac și acum și voi împuternici apoi această cale pentru a împinge bolovanul în gaură și să rămână acolo ca eu să trec peste el și să merg mai departe.
Cred cu tărie că modul în care ne putem găsi de ce-ul pentru a continua proiectele atunci când ne este greu, este să ne găsim acea super-putere care să ne împuternicească să facem asta. Relația cu banul este un capitol important în cartea afacerii tale, a proiectului tău din contul vieții și a ceea ce îți dorești cu adevărat pentru tine și cei dragi ție.
Împuternicește relația cu banii, fie că vorbim de modul în care îi pui în portofel sau cum îi folosești în conturile bancare pe nevoile tale adevărate. Repet. Nevoile tale adevărate. Cheltuim impulsiv, cheltuim că să fim în rând cu lumea, cu prietenii, să vadă restul că ce … că ne merge bine? Ca să ce … să nu vadă că ne merge rău?
Pune bolovanul în gaură, nu te mai învârti în jurul lui, împinge-l și așază-l definitiv pe aceasta și mergi mai departe. Vei găsi un alt bolovan în calea ta. Repetă procesul.
Funcționează! Am făcut-o iar și iar, atât în proiectele mele, cât și în proiectele celor cu care lucrez individual sau prin programele mele. Nu îți cer să ai încredere în mine. Îți cer să mă lași pe mine să am încredere în tine. Și nu am spus-o eu, ci o vorbă înțeleaptă.
Îți las aici link-ul pentru următorul pas, spre strategia de relație cu banul. Este o resursă gratuită pentru tine și o poți folosi imediat aici.
Si pentru cei deciși și hotărâți, te aștept în Programul de mentoring pentru libertate financiara direct aici.
Hai în comunitatea Facebook Contul vieții în care vom continua și ne vom antrena cu exerciții despre educație financiară și cu proiecte financiare și unde vom seta mindsetul potrivit.
Inscrie-te la newsletter și vei primi imediat „7 strategii prin care poți prelua controlul asupra educației financiare” și blogul săptămânal de eduație financiară!
