Undeva între vârsta de 10 și 16 ani, în fiecare vară, părinții mei mă trimiteau în vacanță în tabără. Poate și pe tine. Eram mai mulți prieteni și, an de an, ne revedeam acolo. Cumva noi veneam de la București și simțeam că aveam un regim așa…. mai special, ca să spun așa, față de cei care îi găseam acolo.
Aveam treburi gospodărești clare, ajutam la temele de vacanță a celor mai mici, făceam călătorii și pregăteam chiar și diverse obiecte pe care urma să le vindem pentru a face bani, dar ne și distram. An de an, era o bucurie să ne revedem să mâncăm clătite cu ciocolată multă, pe ascuns și să povestim despre copilărie, dar și despre responsabilitate. Fiecare era responsabil de ceva, fiecare avea o sarcină bine definită și fiecare ajuta pe cineva.
Crescusem și tabăra era doar pentru copiii până la 16 ani. Toți știam asta. Când am plecat din ultima tabără, mai mulți copii mi-au spus Mulțumesc! Dacă până atunci îmi spuneau „Ne vedem anul viitor!”. E frumos să spui „Mulțumesc!”. Așa învățăm toți acasă și este și mai minunat să primești un sincer „Mulțumesc!”.
Era un sentiment foarte plăcut dar ceva, ceva simțeam că îmi scapă …
Bunica spunea adesea că nu te doare gura să spunem „Mulțumesc!”, dar în vocea colegilor mei de tabără era ceva, ceva mai mult … și am înțeles mult mai târziu …
***
Ți-aș fi putut vorbi în această postare despre atât de multe, despre ONG-uri … dar am ales această poveste a taberei mele de vară ca fiind cea mai valoroasă lecție.
Ți-aș fi vorbit de primul meu ONG înființat pentru a susține educația în rândul tinerilor geniali, adică toți tinerii (nu există altfel) în direcția obținerii burselor de studii.
Aș fi putut continua cu decizia mea de a mă implica la ajutarea construirii unei Case de Copii și unde am onoarea să fac parte din bordul de conducere pentru ridicarea, sustenabilitatea și educația copiilor care vor trece pragul acestei case. Mulțumesc, Casa Nest pentru încredere!
Sau aș fi putut vorbi de toate ONG-urile pe care le-am mentorat în această perioadă, dar am decis că este mai valoros să vedem educația financiară de acasă, chiar și dintr-o altă perspectivă, direct din povestea mea.
Lucrez cu antreprenori care au decis să facă lucruri fabuloase în zona ONG-urilor non-profit, oameni care au ales ca, dincolo de a face profit și bani, să așeze mai întâi focusul de a face BINE! 🙏
Și din perspectivă antreprenorială și ca angajat, dă-mi voie să împărtășesc cu voi:
De ce este important să spui MULȚUMESC!
- În primul rând pentru că poți! Și da, chiar poți, fie că ești antreprenor sau angajat, poți spune „Mulțumesc!” prin direcționarea unei sume de bani mai ales că și regula fiscală te încurajează și spune: da, poți lua legal din impozitele de plată și poți direcționa acești bani pentru a face bine și pentru a spune „Mulțumesc!” cum numai tu o poți face!
- În al doilea rând, pentru puterea de a oferi oamenilor o problemă pe care o pot rezolva și să fie parte dintr-un bine și mai mare ceea ce este fabulos. Spun asta pentru că am văzut comportamentul oamenilor care sunt nervoși când trebuie să dea bani fără niciun motiv, dar nu am văzut niciun om supărat atunci când a dăruit și a făcut parte dintr-un vis împărtășit. Vorbim aici de proiecte despre copii, bătrâni, animale, educație, sănătate, cultură sau despre orice altă arie a vieții noastre.
Și totuși DE CE este cel mai important să spui MULȚUMESC!
- Pentru că dincolo de recunoștință și gratitudine, este despre FAMILIE și despre lecțiile de acasă. Ne învățăm copiii să spună „Mulțumesc!” și să dăruiască jucării, hăinuțe mai mici, zâmbete și pupici semenilor noștri. Este modul nostru corect în care fiecare învață de mic să spună „Mulțumesc!” și există multe feluri prin care îi poți învăța să spune „Mulțumesc!”, învățându-i de fapt:
- Cu cine să facă un parteneriat;
- Ce sa facă cu profitul și cum să investească;
- Cum să-și cheltuiască banii și…
- Să-și asume responsabilității în fața comunității.
Sunt semințe care sunt plantate acolo definitiv prin care ne învățăm copiii să facă bine, pornind de la acțiuni extrem de mici, dar extrem de importante pentru noi toți.
***
Asta m-au învățat părinții mei trimițându-mă pe mine în acea tabără, lecția de acasă. Am înțeles târziu asta și sincer nu știu cât au făcut-o ca un proces de creștere a mea sau că nu au avut altă soluție și, sincer, nici nu contează.
Sunt recunoscătoare că a ieșit așa pentru că târziu am aflat că acolo nu era nicio tabără. Da. Acolo nu era o tabără așa cu știm toți astăzi, acolo era o formă de plasament a unei case de copii.
Respect pentru faptul că niciun copil de acolo nu se simțea ca într-o casă de copii, ci toți eram în tabără. Adevărat, unii plecam după o săptămână și alții rămâneau pentru tabăra de săptămâna viitoare până anul următor.
Și asta a fost posibil doar pentru că niște oameni cu suflet mare, au strâns niște antreprenori și oameni de bine și au făcut ceva pentru educația noastră. Și da, au fost lecții extrem de valoroase. Acolo am vândut primele coșulețe cu conuri de brad, acolo am format echipe pe proiecte și acolo am urcat în vârful muntelui în drumeții, locuri și jocuri de strategie.
Respect și multumesc, ONG-urilor și oamenilor care fac ca lucrurile să se întâmple!
Este sfârșitul anului. Verifică, te rog, dacă în afacerea ta mai este loc de o sponsorizare și alege să faci cu acei bani mai mult decât ar putea face un impozit.
Practic, nu plătești nimic în plus ca bani, doar îi iei din impozitele de plată și plătești în bine și în creșterea educației pe care o pasăm pe umerii copiilor noștri generație după generație.
Alege să faci bine!
Plantează semințe!
Vrei să afli mai multe articole despre educația financiară? Citește mai multe pe www.mirelaserban.ro sau alătură-te comunității noastre #ContulVieții.
Inscrie-te la newsletter și vei primi imediat „7 strategii prin care poți prelua controlul asupra educației financiare” și blogul săptămânal de eduație financiară!
